

„Dialogurile” papei Grigore cel Mare, scrise la finalul secolului al VI-lea, conțin o legitimare a valorilor ascetice ale Evului Mediu timpuriu, legate de nașterea culturii benedictine. Povestirile de vieți exemplare, inspirate de surse patristice, dar prinse în tumultul invaziilor barbare din Italia, conțin arhetipurile valorilor şi frământărilor omului european, proiectate pe un plan escatologic cu teme doctrinare noi, precum purgatoriul, dar şi o filosofie a sfârșitului istoriei.