Deportarea în Babilon nu este sfârşitul. Ea „menţine încrederea şi speranţa printre supravieţuitorii catastrofei, dovedind, prin apelul la intervenţiile trecute (în special la exod) ale lui Yahweh în favoarea poporului său, că Domnul nu-şi părăseşte poporul, că el urmează un plan stabilit încă de la începuturi şi că cei care vor respecta Legea se vor bucura de făgăduinţele divine. Acestea se vor împlini în Mesia, instauratorul pe pământ al Împărăţiei lui Dumnezeu” (pag. 133). Epoca cea mai sumbră din istoria lui Israel devine timpul cel mai limpede de reflecţie şi timpul cel mai încărcat de roade spirituale pentru noul popor al lui Dumnezeu care se înfiripă în ţara sclaviei. Pr. Alois Bulai