„Este important pentru noi să-nțelegem că drumul spre Dumnezeu și desăvârșire, ce ni se cere să-l parcurgem, e străbătut cu mult mai mare folos și repeziciune, ba chiar și ușurință, atunci când omul s-a deprins, încetul cu încetul, ca-n orice împrejurări să-și păstreze în adâncurile sinelui pacea inimii. Căci numai așa se face supus Spiritului Sfânt, iar Domnul realizează în el, prin mijlocirea harurilor Sale, mult mai multe decât ar fi putut-o face singur, prin propriile-i strădanii.”