În faţa noastră se derulează momentele de lumină dar şi de întuneric prin care a trecut Karol. Viaţa viitorului Papă, profund marcată de pierderea mamei şi a fratelui, dar şi de drama războiului, a fost o continuă căutare a frumuseţii şi adevărului exprimată prin pasiunea pentru teatru, literatură, creaţie. Din mărturisirile Papei, care vin să întregească relatarea biografică, înțelegem și mai bine drumul vocaţiei sale, răspunsul său matur şi hotărât la chemarea divină. Într-una din amintirile lui, Papa ne dezvăluie: „În acei ani (...), în care țara mea natală era rănită de război și mai apoi de regimul totalitar, eu căutam sensul vieții mele. L-am găsit în a-l urma pe Cristos.” În aceste pagini putem face cunoştinţă şi cu cei care l-au ajutat pe fostul student la filologie să facă această alegere radicală, să se desprindă de activităţile artistice pentru a-l lăsa pe Isus să devină centrul vieţii sale căruia i-a fost fidel până în ultima zi a vieţii sale. Wojtyla, un Papă care a construit de-a lungul Pontificatul său poduri de iubire şi de pace, care a câştigat din prima simpatia mulţimilor şi mai ales a tinerilor, care a introdus Biserica lui Cristos în cel de-al III-lea mileniu prin rugăciune, diverse iniţiative dar şi prin suferinţă, ne invită şi pe noi, prin exemplul vieţii sale, să parcurgem drumul angajant dar fascinant al sfinţeniei având privirea îndreptată mereu spre Cristos.