ISTORIA ȘI TEOLOGIA EXPERIENȚEI SPIRITUALE A SFÂNTULUI FRANCISC DE ASSISI

40,00 RON
Fara TVA

Una din particularitățile acestei cărți este structura ingenioasă și concisă: prima parte oferă date esențiale despre izvoare și propune o cronologie sistematică a vieții lui Francisc, cu o alternanță legată de împrejurări și episoade particulare ale existenței sale. A doua parte, mai complexă și mai analitică, reia diferitele „perioade” ale vieții lui Francisc, interpretând Scrierile în ordinea corespunzătoare datării și lăsând ca vocea lui Francisc însuși să fie cea care vorbește despre propriul parcurs spiritual. A treia parte, reia pe scurt biografia sfântului, încercând să culeagă punctele esențiale ale experienței sale în dispunerea lor diacronică, pentru a ajunge la o scurtă sinteză a datelor principale obținute în urma cercetării.

Cantitate

O altă particularitate a acestei cărți este dată de faptul că, deși ar putea părea că se adresează specialiștilor, ea poate fi citită cu ușurință și de către profanii care vor să se inițieze în viața și spiritualitatea sfântului Francisc. Francisc nu a fost niciodată considerat un mare învățat, erudit al Bisericii catolice, nu și-a dedicat viața studiului și scrisului (e de ajuns să ne gândim la sfântul Augustin, sfântul Anton de Padova, Toma De Aquino, Ignațiu de Loyola și mulți alții). Toate izvoarele de care se folosește Cesare Vaiani îl indică pe Francisc drept un om om cu o educație medie, specifică familiilor de negustori ai acelor vremuri, familie din care se trăgea. Având în față, constant, această realitate, Vaiani subliniază un lucru deosebit de important: fără a știrbi din meritele învățaților, experiența spirituală a sfântului Francisc este dată doar de dragostea desăvârșită față de Dumnezeu, desăvârșire care duce la adevărata cunoaștere. Fiecărui tip de scriere, Cesare Vaiani îi rezervă un mod corespunzător de analiză, întotdeauna raportat la evenimente majore și contradicțiile din viața sfântului. Scrierile de ordin juridic, cum ar fi Regula confirmată, Regula neconfirmată, Scrisorile către clerici, către custozi, către credincioși, către „doamnele sărace”, sunt analizate din perspective multiple: morfosintaxic, lingvistic, hagiografic, istoric, uman. În fond, aceste scrieri, numite și „Îndemnuri”, cu toate contradicțiile sfântului Francisc ce rezultă din ele, tratate cronologic, nu reprezintă altceva decât istoria Ordinului Franciscan, cu toate contradicțiile sale izvorâte din transformarea, de-a lungului timpului, din minoritate în ordin cu influență în cadrul Bisericii romane. La fel de consistent sunt analizate și scrierile considerate rugăciuni, sau Laude, sau Cântece, ori Saluturi. Deși acestea au un caracter literar mai pronunțat, Cesare Vaiani readuce în prim plan experiența exclusiv spirituală a lui Francisc, analizând însăși țesătura interioară, motorul divin din care au izvorât aceste scrieri, detașându-se astfel de imaginea, uneori romantică, de trubadur, pe care literatura universală i-o atribuie „sărăcuțului de pe La Verna” ( este cunoscut faptul că Francisc este considerat autorul primei poezii scrise în limba italiană – Cântecul fratelui soare). Cartea de față este remarcabilă și din alt punct de vedere: cu toată complexitatea izvoarelor pe care le-a avut la dispoziție, analiza făcută își păstrează, de la început până la final, coerența, pertinența și unitatea concluziilor, fără a se încurca în sensuri echivoce și supra-interpretări inutile. Cu atât mai mult cu cât scrierile lui Francisc nu sunt scrieri în adevăratul sens al cuvântului, de zeci sau sute de pagini. Sunt rânduri scurte, specifice acelor timpuri în care puțini știau să scrie ori să citească, iar mijloacele de publicare în masă era ca și inexistente. Cezare Vaiani își încheie fiecare analiză cu aceleași două concluzii care sunt, de fapt, esența experienței spirituale a lui Francisc și a franciscanismului. În primul rând, fiecare scriere îndeamnă la a trăi în Duhul umilinței și de a înapoia lui Dumnezeu tot binele făcut, pentru că lui îi aparține tot binele, întrucât el este Binele, Singurul Bine, Supremul Bine. În al doilea rând, se scoate în evidență semnătura lui Francisc, poate unică în scrierile Bisericii catolice: „cel mai umil, cel mai sărac, cel mai mic dintre slujitori”. O semnătură care, de-a lungului timpului, ar trebui să se păstreze, fie că este vorba de clerici, custozi, credincioși sau conducătorii popoarelor.

Fisa tehnica

Autor
Cesare Vaiani
ISBN
978-606-770-095-4
Pagini
500
Editura
SERAFICA
Anul apariției
2018

S-ar putea sa-ti placa