Volumul de față propune două modele: starea de văduvie consacrată și găsirea unui nou partener de viață, fără a trata aceste stări în mod discriminatoriu, în sensul de a stabili fără drept de echivoc ce stare e mai potrivită pentru persoanele văduve. Ambele modele sunt trecute prin filtrul credinței, militându-se atât pentru o implicare mai mare a preoților în pastorația acestei categorii de creștini cu probleme specifice, cât și pentru implicarea lor activă în viața Bisericii. Nu în ultimul rând, cartea de față poate fi și un model de conduită pentru văduve și văduvi, care, ajutați de credință, pot descoperi că văduvia nu e o fatalitate, ci un mod de a-și oferi viața lui Dumnezeu.