Din această perspectivă nu ar trebui să ne surprindă faptul că în Biblie, care este prin excelenţă cuvântul lui Dumnezeu, întâlnim o carte de rugăciuni. Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă, în timp ce rugăciunile sunt cuvinte omeneşti. Dar cum au ajuns acestea în Biblie? Biblia este cuvântul lui Dumnezeu şi în Psalmi. Aceasta înseamnă că rugăciunile adresate lui Dumnezeu sunt cuvântul lui Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare îl găsim în natura dialogică a Scripturii şi, mai ales, în cheia ei de boltă, care este figura Fiului, Isus Cristos, Dumnezeu şi om. El este cel care transformă cuvântul uman rugător în cuvânt divin binecuvântător. Axa hermeneutică pe care pr. Claudiu Dumea o adoptă în comentariul său la psalmi este aşadar cristologică. Dacă Biblia conţine o carte de rugăciuni, aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar ceea ce Dumnezeu ne spune, ci şi ceea el vrea să audă, pentru că este Cuvântul Fiului pe care el îl iubeşte. În analiza sa, pr. Dumea este conştient şi de faptul că Psaltirea este şi un text poetic ce trebuie supus unei analize istorico-critice. Cartea Psalmilor se prezintă ca un şantier pentru critica textuală, din cauza transmiteri sale seculare şi relativelor sale modificări şi chiar degenerări. Se prezintă şi ca un laborator filologic fie datorită disparităţii cronologice în compunerea diferitelor versuri, fie datorită caracteristicilor lexicale foarte diferite, fie datorită trecerilor de la originalul ebraic la traducerea Septuagintei şi la textul final masoretic vocalizat. Din acest motiv, pr. Claudiu îmbină reflecţiile personale cu comentariile făcute de diferiţi părinţi ai Bisericii, exegeţi consacraţi şi chiar poeţi care au căutat să pătrundă mai adânc sensul şi conţinutul psalmilor. Dincolo de aceste aspecte însă, nu trebuie să uităm că obiectul rugăciunii în psalmi este viaţa în comuniune cu Dumnezeul revelaţiei, victoria finală a lui Dumnezeu în lume şi instaurarea împărăţiei mesianice. De fapt este acelaşi scop spre care conduce Noul Testament şi este aceeaşi respiraţie care susţine Tatăl nostru. De aceea, singurul lucru important este să începem mereu din nou să ne rugăm cu fidelitate şi iubire psalmii, în numele Domnului nostru Isus Cristos. Pr. dr. Ştefan Lupu