Categoria "mister pascal" este una dintre fericitele recuperări ale mişcării liturgice din secolul trecut; ea apare chiar de la început şi în repetate rânduri în documentele Conciliului al II-lea din Vatican. Constituţia liturgică Sacrosanctum Concilium o pune drept bază a reflecţiei sale teologice asupra liturgiei. Semnificaţia misterului pascal, a Paştelui, nu se referă numai la învierea lui Cristos, ci cuprinde momentele pătimirii, morţii, învierii şi înălţării la cer a lui Cristos. "Această operă, explică Conciliul al II-lea din Vatican, a mântuirii oamenilor şi a perfectei preamăriri a lui Dumnezeu, care îşi are preludiul în faptele minunate divine realizate în poporul Vechiului Testament, a fost realizată de Cristos Domnul, mai ales prin misterul pascal al fericitei sale pătimiri, învieri din morţi şi glorioasei înălţări, mister cu care a distrus moartea noastră şi, înviind, ne-a redat viaţa" (SC 5).