Exegeză şi hermeneutică la Sfinţii Părinţi

16,00 RON
Fara TVA

Pe urma Sfântului Ieronim, Părinții amintesc că „a ignora Scripturile înseamnă a l ignora pe Cristos”, de unde importanța pe care le o acordă, unitatea pe care o subliniază între cele două Testamente și recitirea Vechiului Testament în lumina celui Nou.

Cantitate

Dacă luăm în considerare întregul scrierilor patristice vom constata că cea mai mare parte sunt comentarii ale Scripturii. Motivele sunt diverse: în primul rând, Scripturile sunt expresia prezenței lui Dumnezeu în mijlocul poporului său și exprimă alianța cu Dumnezeu, ceea ce i conduce pe Părinți la dezvoltarea noțiunii de iconomie a mântuirii, la precizarea rolului Duhului Sfânt activ în Scriptură, la aprofundarea relației omului cu Dumnezeu și, în sens mai larg, a antropologiei. Pentru evrei, Scripturile erau Tora vie (cum arată Neemia 8). Explicitarea oferită în același timp – Legea orală (Torah she be`al peh), dezvoltată în Mișna (legislația provenită din Tora) și în Talmud, care o comentează – e de asemenea revelată. Pentru creștini e altfel: Cristos e Cuvântul întrupat (In. 6). Întreaga Biblie ne spune că „Dumnezeu a vorbit”. Cuvântul – Dhavar – străbate întreaga Scriptură. Dar acest Cuvânt nu mai e pentru noi doar cel pe care Dumnezeu îl adresa poporului său prin intermediul profeților ori cel care se manifesta ca Tora metafizică în Pentateuh. Acest Cuvânt s a întrupat în firea noastră, a devenit un om (In. 1, 14). E vorba de o revoluție fără precedent. Dumnezeu se micșorează, cum explică imnul către Filipeni, pentru a ni se alătura în umanitatea noastră și acolo ne permite să l cunoaștem. De acum tot ce e uman e și dumnezeiesc, la fel și viceversa.

Fisa tehnica

Autor
colectiv
ISBN
978-973-141-825-0
Pagini
156
Editura
GALAXIA GUTENBERG
Anul apariției
2019

S-ar putea sa-ti placa