Viaţa ne va procura mereu răni, pe care le vrem sau nu. Suferinţa este parte esenţială a vieţii noastre. Aceasta ne-a spus-o epistola întâi a sfântului Petru. Problema este ce raport avem cu suferinţa care ne loveşte din exterior, dacă o agavăm făcându-ne rău sau dacă, în schimb, ne bandajăm cu grijă rănile pe care viaţa ni le aduce şi suntem gata să vindecăm rănile celorlalţi. Tratându-ne rănile cu grijă şi prudenţă, vom fi capabili să tratăm şi rănile aproapelui, vom fi medicii propriilor inimi şi astfel vom înceta să ne mai provocăm răul, găsind în credinţă drumul pentru a face rodnice rănile noastre