SFÂNTA GEMMA GALGANI Mistica Pătimirii lui Isus

22,00 RON

Fara TVA

Cartea „Sfânta Gemma Galgani – Mistica Pătimirii lui Isus”, scrisă de preotul pasionist Tito Paolo Zecca, un studios al acestei sfinte şi al experienţelor sale mistice, prezintă viaţa acestei tinere care a fost binecuvântată cu experiențe mistice unice și impresionante, până când a devenit o icoană vie a pătimirilor lui Isus. Gemma nu este sfântă deoarece a primit stigmatele; ci a avut stigmatele deoarece era foarte înaintată pe calea sfințeniei.

Cantitate

Descriere
Detalii ale produsului

Gemma, care a trăit între anii 1878-1903 la Lucca - Italia, este o tânără adânc încercată în trup și suflet. Ajunge să fie marginalizată din punct de vedere social din cauza falimentului economic al familiei odinioară înstărite şi este lipsită de afecțiunea rudelor celor mai apropiate în urma unui șir impresionant de decese în familie. Ea însăşi va suporta boli dureroase ce o vor ţine la pat un timp îndelungat.
Din copilărie se simte chemată să se consacre Domnului. Din păcate, această dorință nu va deveni niciodată realitate. Gemma va rămâne laică consacrată cu voturi private, dar fără nicio legătură juridică cu o formă de viață religioasă recunoscută canonic.
Tânăra a fost ajutată de îndrumătorii ei spirituali ca să se integreze cât mai ferm în marea misiune a Bisericii: salvarea sufletelor și mântuirea „bieților păcătoși”. Isus, Fecioara Maria, îngerul păzitor, sf. Gabriel al Maicii Îndurerate, sfânta Margareta Maria îi cereau Gemmei să se sacrifice pentru frații pierduți și aflați departe de har. Isus i-a spus de nenumărate ori: „Trebuie să trăiești numai pentru păcătoși!” Consacrată Iubirii răstignite, Gemma, în calitate de mireasă fidelă, a împărtășit întru totul misiunea de mântuire a Mirelui ei răstignit. Isus însuși i-a trasat drumul pe care avea să-l parcurgă, el fiind adevăratul maestru spiritual al tinerei mistice.
Gemma moare în 1903, la vârsta de 25 de ani. La 14 mai 1933, Papa Pius al XI-lea o declară fericită, iar la 2 mai 1940 este declarată sfântă de papa Pius al XII-lea care o numea „steaua pontificatului său”. Paul al VI-lea va spune că Gemma a fost „fiica patimilor și a învierii, fiica preaiubită a Bisericii pe care a iubit-o cu atâta ardoare”.