Existenţa pământească este, pentru fiecare dintre noi, un drum ce duce de la nivelul fizic la cel psihologic şi apoi la cel spiritual, dacă se doreşte complet, dacă îşi propune să-şi atingă scopul cel mai autentic.
Acest drum, acest proiect de schimbare pozitivă, reală, nefind automat, trebuie să fie dorit. Pentru aceasta trebuie să stăm faţă în faţă cu noi înşine. Însă pentru a ne cunoaşte cu adevărat, pentru a pătrunde cu adevărat în propria interioritate, trebuie să evităm capcanele înşelătoare, auto-justificative, narcisiste, manipulatoare ale propriei nevroze. Trebuie să ştim să discernem.
Autorul ne prezintă obstacolele ce se află în calea căutării: fuga de sine, incapacitatea de a-şi asuma responsabilitatea, propria nevroză, personalitatea disociată, alienată, proiectivă. Ascultarea atentă a propriilor emoţii, senzaţii, sentimente, duce la cunoaşterea autentică de sine.
Albisetti ne spune că pentru a ne spori capacitatea de a gândi pozitiv şi a creşte în capacitatea de a iubi, trebuie să cunoaştem şi să acceptăm acele părţi din noi înşine mai neplăcute.
De asemenea, subliniază că este important să păstrăm o anumită distanţă în relaţia cu lucrurile şi cu oamenii pentru a trăi cu adevărat, pentru a ne simţi liberi faţă de lucruri şi oameni; este important să dăm întâietate părţii divine din noi pentru a putea trăi eşecurile la fel ca şi izbânzile, suferinţele la fel ca şi bucuriile.