Albisetti este convins că păcatele, bolile sufletului produc şi bolile trupului. Vindecarea cea mai importantă este cea spirituală. Deoarece de la aceasta, efectele tămăduitoare pot trece la nivel psihologic, până la a vindeca şi trupul.
În câteva capitole, autorul prezintă căile prin care putem fi vindecaţi: rugăciunea exprimată prin invocaţii, mulţumire, laudă; recurgerea la sacramentele proprii vindecării: Spovada, Împărtăşania, Ungerea bolnavilor; invocarea Duhul Sfânt; meditarea la patimile lui Isus (de exemplu să ne rugăm misterele de durere sau Calea Crucii); meditarea cuvântului lui Dumnezeu.
O idee cheie care străbate cartea este aceea de a ne lăsa transformaţi de suferinţele şi durerile pe care le experimentăm după exemplul suferinţelor lui Isus. Putem transforma pasiunile, instinctele, excesele (bulimia, anorexia, dorinţa sexuală puternică, lăcomia, furia, invidia etc.) încercând să înţelegem ce ascund cu adevărat, intrând în relaţie cu ele. Ca şi cale de transformare, autorul ne propune regula primilor călugări: roagă-te şi munceşte.
În cea de-a doua parte a cărţii, Albisetti abordează tema morţii care se află în spatele multor suferinţe. Moartea este prezentată ca fiind momentul natural de împlinire a vieţii: ne naştem pentru a muri. În moarte se va revela adevărata esenţă a vieţii pe care am trăit-o pe acest pământ. Iar întâlnirea cu Dumnezeu nu trebuie să ne producă panică sau frică, ci să ne determine să trăim într-un mod tot mai conştient.