Timp de decenii, „arheologia biblică” a fost considerată aproape un nonsens; reprezentaţilor săi le era negată obiectivitatea ştiinţifică şi erau dispreţuiţi ca nişte fundamentalişti fanatici. Însă descoperirile din ultimele decenii impun o schimbare de paradigmă. Istoria Orientului Apropiat (şi, prin urmare, a umanităţii) este inextricabil legată de Biblie, cea mai importantă sursă a sa. Această sursă merită să fie respectată din nou. Pentru că ea ne spune nu numai cine suntem şi încotro mergem, ci şi de unde venim cu adevărat. Biblia nu este altceva decât fundamentul societăţii noastre, baza spirituală a culturii noastre, canonul valorilor noastre. Este timpul să o descoperim din nou şi să avem un pic mai multă încredere în ea.
Am crescut cu cartea lui Werner Keller şi cu siguranţă că a avut o influenţă decisivă asupra vieţii mele, fie şi numai pentru că mi-a stârnit dragostea pentru arheologie. Bunicul meu matern, negustorul Erwin Jürgensen din Rendsburg, avea în biblioteca sa un exemplar din prima ediţie, care mă atrăgea aproape magic ori de câte ori îl deschideam. Deşi iniţial m-am implicat mai intens în arheologia Noului Testament după descoperirea inscripţiei lui Isus pe cruce în mai 1997, fascinaţia pentru Vechiul Testament, moştenirea iudaismului, pe care am dobândit-o în copilărie, nu m-a părăsit niciodată. Nu numai că am colecţionat nenumărate publicaţii pe teme de arheologie biblică, dar am folosit fiecare dintre numeroasele mele călătorii în Orientul Apropiat, Israel, Iordania, Egipt, Armenia, Grecia şi Turcia pentru a inspecta noile descoperiri la faţa locului şi pentru a intra în contact cu unii dintre cei mai mari experţi în „ştiinţa lopeţii”. Astăzi, la 28 de ani de la prima mea vizită în Israel (1994), la 42 de ani de la moartea marelui Werner Keller şi la 67 de ani de la publicarea cărţii sale inovatoare, sunt gata să împărtăşesc crezul său: Biblia are dreptate, are cu adevărat dreptate, doar dacă o înţelegem corect!
Michael Hesemann