Totuși, din cauza circumstanțelor istorice generate de arestarea episcopilor greco-catolici în 1948 și persecutarea Bisericii Unite prin scoaterea în afara legii de către regimul comunist, traducerea Bălan nu a urcat nici pe firmamentul culturii românești, nici pe cel al propriei Biserici, din motive evidente. Argument suficient pentru publicarea unei ediții anastatice a traducerii, dar sunt multe altele atât istorice și omagiale, cât și spirituale și cultural științifice, fără a le exclude pe cele de natură practică. Iată câteva dintre ele: ·

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la prima publicare a traducerii și 145 de ani de la nașterea episcopului Bălan. Între timp, prin harul lui Dumnezeu și vicisitudinile istoriei, episcopul Lugojului este celebrat cu titlul de Fericit martir în calendarul Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-catolice. Este un privilegiu acela de a atinge relicvele sau un veșmânt sfințit cu sânge de martir, dar este, de asemenea, o imensă binecuvântare a răsfoi paginile spălate de sudoarea muncii lui. ·

Traducerea este într-o limbă română frumoasă, curgătoare, cu neologisme blânde, potrivite unui text biblic, și cu mireasma de biserică veche a arhaismelor potrivite numai unui evangheliar. Notele exegetice și explicative deosebit de bogate sunt în mare parte valide din punct de vedere biblic și astăzi, iar aparatul critic facilitează accesul la nuanțele căutate și la detalii teologico-biblice de nișă. Este atât un text inteligibil și accesibil pentru cititorul fără studii teologice cât și o bună bază pentru studiile biblice mai aprofundate. ·

Lucrarea Fericitului Ioan Bălan al Lugojului nu este suspendată în spațiul individual al unei culturi teologice de excepție, ci este adânc ancorată în marea cultură a literaturii bisericești românești și în tradiția intelectuală a Bisericii Blajului: ea pornește de la textul Noului Testament din Biblia de la Blaj (1795) a lui Samuil Micu, adăugând o intensă muncă de îndreptare, de conformare cu textul grec, de facilitare a accesului cititorului prin folosirea limbii române contemporane, fără a mai pune la socoteală abundența de explicații și bogatul aparat critic. De aceea, traducerea poate deveni, după o ulterioară diortosire, versiunea reprezentativă în cultura română și text canonic al Noului Testament pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și, de ce nu, vestirea bună de pe paginile sacre ale Evangheliarelor ei.

pr. Gabriel Marian Marincaș