Dacă Tora / Pentateuhul se prezintă ca fiind literar compactă, iar Neviim / Profeţii ca un ansamblu de texte istorice şi profetice, Ketubim / Scrieri constituie un fel de amestec. Unii dintre Tehillim / Psalmi şi unele dintre Mishle / Proverbe datează din perioada Primului Templu, în timp ce celelalte texte aparţin perioadei celui de-al doilea Templu, din secolul al VI-lea î.C. până în epoca elenistică; sunt secolele care au urmat întoarcerii din exilul babilonian, când a fost adunată şi fixată moştenirea literară a lui Israel. Odată cu declinul profeţiei, voinţa Domnului trebuie căutată în cuvântul său, iar rolul soferim, al scribilor, capătă o importanţă tot mai mare. În acest context se dezvoltă reflecţia sapienţială care nu are ca obiect doar istoria poporului şi a alianţei, ci şi pe cea a individului care trebuie să ştie să-şi folosească toate resursele pentru a înţelege realitatea în care trăieşte şi pentru a-şi orândui viaţa de zi cu zi. Lumea este complexă şi, în mare parte, necunoscută, dar nu ostilă, pentru că Domnul a creat-o ṭov, bună.

Ketubim sunt precum un cufăr plin cu tezaure, începând cu Tehillim care de milenii dau formă rugăciunii lui Israel şi Bisericilor. Însuşi Yeshua / Isus din Nazaret - citim în Evanghelii - s-a rugat şi a recitat Psalmii, care au fost pentru el o sursă de inspiraţie şi de mângâiere, aşa cum s-a întâmplat chiar înainte de a muri, când s-a adresat Tatălui strigând: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" (Mt 27,46), rostind astfel cuvintele din Ps 22.

Multe dintre operele cuprinse în Ketbim sunt scrise în versuri (Tehillim, Mishle, Ekhah, Shir ha-shirim sau în proză poetică. Versurile au un ritm propriu, foarte dificil de redat într-o altă limbă. Caracteristica fundamentală a poeziei ebraice este paralelismul: unei prime faze i se alătură o alta care o repetă (Ps 19,2), o dezvoltă (Ps 42,2) sau i se opune (Prov 10,1).

Ancorarea dialogului în realitatea tradiţiilor iudaice şi creştine presupune a nu ne limita la constatarea acestei diferenţe, ci a activa o dinamică dialogală. În noile orizonturi deschise de prietenia dintre evrei şi creştini, este posibil să punem în dialog aceste texte finale: aliyah către Ierusalim şi teshuvah, întoarcerea inimii părinţilor spre fii şi a inimii fiilor către părinţi, sunt ambele etape pregătitoare pentru construirea acelei epoci de dreptate şi de pace care a fost promisă bărbaţilor şi femeilor de bunăvoinţă.

Colecţia de texte cuprinsă în cele trei volume ale Bibliei Prieteniei nu are în niciun fel pretenţia de a fi exhaustivă, ci constituie doar începutul unui parcurs care va putea fi continuat de alţii, în alte circumstanţe.

Încă o dată, nu ne rămâne decât să le mulţumim autorilor şi autoarelor care au dorit să ia parte la acest proiect al nostru şi să le urăm cititoarelor şi cititorilor lectură plăcută!

Marco Cassuto Morselli - Giulio Michelini