Călătoria aspră şi abruptă pe care o întreprindem acum în cadrul mărturiei lui Qohelet este împărţită în trei etape, inegale ca importanţă şi extindere. Prima, sub titlul tipic qoheletic de Un gol imens, totul este gol!, colectează coordonatele principale în care să se plaseze cuvintele lui Qohelet. Este, aşadar, o "introducere" în sensul iniţial al termenului: intenţionează să "introducă" textul propriu-zis, care tratează problemele interpretării şi sensului global. A doua etapă este, deci, cea fundamentală şi este cea mai amplă, dedicată în întregime traducerii şi comentariului pe secţiuni ale Cuvintelor lui Qohelet, fiul lui David, regele Ierusalimului, aşa cum spune titlul redacţional al cărţii (1,1). Qohelet nu este un tratat; nu se poate rezuma o piesă muzicală sau "explica" o poezie; trebuie să fie ascultate şi să se cuprindă în desfăşurarea lor, în strălucirile lor, în misterele lor, în cele spuse şi în cele nespuse. Este important, deci, să urmăm firul nu întotdeauna liniar al acestor pagini care sunt uneori în poezie, alteori în proză ritmată şi în proză simplă. Le prezentăm de parcă ar fi mereu o poezie cu solemnele "a capo" ale versurilor tocmai pentru că, şi când scrie în proză, Qohelet lasă margini mari evocatoare şi spaţii albe largi, care însă nu sunt goale. Pe de altă parte, parafrazându-l pe Pascal, trebuie să recunoaştem că în marea literatură, tăcerile valorează uneori mai mult decât cuvintele. La fel ca în dragoste şi mistică.

O etapă finală acoperă aproape toate continentele şi se extinde pe un timp de două milenii în căutarea celor O Mie de Qohelet, adică a tuturor celor care în acest înţelept al secolului al III-lea. î.C. s-au oglindit, fidel sau infidel, dar întotdeauna legaţi prin "afinităţi elective" secrete sau respingeri spontane. Din această adunare ideală, ale cărei feţe sunt superioare celor pe care le-am evocat în paginile noastre, sunt excluşi doar oamenii vulgari din punct de vedere mental şi spiritual, cei superficiali, cei care au nevoie, aşa cum scria un mare cititor al lui Qohelet şi Iob, scriitorul francez George Bernanos, "un anumit număr de locuri comune, de repetat unul altuia ca papagalii, cu mişcări afectate, ţanţoşe şi clipiri ale acelei păsări. Dar nu se hrănesc papagalii cu vinul aromat al Ecleziastului sau cu cartea lui Iob".

Cardinal Gianfranco Ravasi