Descoperirile spectaculoase ale papirusurilor dovedesc că Evangheliile sunt mult mai vechi decât s-a presupus între timp. Tot mai mulţi experţi îndrăznesc să fie de acord cu tradiţia creştină, potrivit căreia ele provin de fapt „de pe timpul martorilor oculari”. Şi Faptele Apostolilor, care îi este atribuită lui Luca? Pasajele referitoare la „noi”, extrem de detaliate, nu atestă oare că autorul lor a fost foarte aproape de acestea? Prin această carte, aş dori să scot în evidenţă că ea respiră cu adevărat spiritul vremii şi coloritul local, că trebuie să îşi fi avut originea în întregime în gândirea şi viaţa din secolul I. Poate că cea de-a doua carte a lui Luca a folosit chiar ca documentaţie pentru reabilitarea sfântului Paul după procesul său la Roma. Numai aceasta ar explica motivul pentru care se termină atât de brusc: nu, cum este potrivit pentru o biografie postumă, adică cu moartea apostolului martir, ci cu mai bine de doi ani mai devreme. Acest lucru nu are sens decât dacă Faptele Apostolilor au fost de fapt scrise în timpul vieţii sale. Numai din acest motiv, în această carte, îi urmez cronologia, chiar dacă a devenit la modă pentru biografii lui Paul să schimbe ordinea. Acesta este singurul mod de a găsi paralele interesante cu punctele fixe istorice care lipsesc în majoritatea revizuirilor.

Consider că nu metoda istorico-critică, ci arheologia este cea care este responsabilă de chestiunea istoriei alcătuirii scrierilor neotestamentare. Atât de multe ori săpăturile au dovedit corectitudinea tradiţiei creştine, încât este perfect legitim să se decidă in dubio pro traditio (a da întâietate tradiţiei în caz de îndoială).

Timp de opt ani am mers pe urmele Apostolului neamurilor, călătorind în Grecia şi Turcia, în Israel şi Cipru, Spania, Malta, sudul Italiei şi din nou la Roma, până când am reuşit să scriu această carte.Michael Hesemann