Intenția acestei cărți - spune autorul - este aceea de a-ți arăta unde adaugi durere suferințelor vieții. Atunci când vorbesc despre suferință, mă refer la rănile inevitabile care apar trăind o viață autentică, centrată pe Cristos. Se întâmplă să suferim. Suntem loviți și răniți de viață. În schimb, durerea reprezintă stresul și angoasa pe care noi le adăugăm suferinței noastre. Durerea este contribuția noastră la suferință. Generăm durere atunci când încercăm să evităm suferința prin tot felul de modalități de autoconservare. Însă disconfortul mintal și emoțional pe care îl experimentăm poate fi adesea înlăturat, redus în mod drastic sau transformat de har, dându-ne seama cum și unde am suplimentat suferința cu durere.

Trebuie să înveți cum să recunoști dorința ta excesivă de siguranță și să scoți la iveală strategiile de autoconservare pe care ți le-ai făurit ca să eviți suferința și durerea. Toate aceste modalități de a-ți căuta propria siguranță, în toate manifestările lor (de exemplu, furia, victimizarea, lăcomia, slava deșartă, manipularea celor din jur) nu fac altceva decât să te împiedice să primești atingerea vindecătoare a lui Cristos în sacramente.

Fiind chemați să-l urmăm pe Cristos, suntem invitați să avem încredere că el ne va purta de grijă. Cu toate acestea, mulți dintre noi i-o luăm înainte Domnului ca să ne controlăm și să ne organizăm viața într-un mod despre care credem că ne va da o senzație de siguranță. Credem că trebuie să ne salvăm singuri. „Doamne, mă ocup eu de asta”. Atunci când ne apucăm să ne făurim viața pe care noi o vrem, prin metodele noastre de autoconservare, ne rupem de Duhul cel viu și dătător de daruri.

Uneori, dificultățile noastre emoționale sunt determinate de convingeri greșite: nimeni nu mă poate iubi; nu voi mai putea să suport o altă pierdere; nu pot avea încredere în ceilalți. Aceste convingeri greșite amplifică intensitatea suferinței și pot împiedica vindecarea, prelungind durerea emoțională. Trebuie să ne întâlnim cu Cristos Adevărul, pentru ca el să ne curețe de convingerile greșite despre noi înșine, despre ceilalți și despre lume.

În primele cinci capitole voi aborda tendința noastră de a pretinde că nu suntem răniți, necesitatea de a admite că întâmpinăm dificultăți, modalitatea și motivul pentru care apar rănile sufletești, diferitele tipuri de răni și modul în care răspunsul nostru la ele devine chiar cauza neputinței de a ne vindeca.

Aceste capitole reprezintă motivația și temelia modelului de viață în șase pași descris în următoarele trei capitole. Aici vei găsi un fel de plan de călătorie care-ți arată cum să pui în practică pașii propuși și să-ți începi drumul de vindecare.

Pașii practici expuși necesită eforturi reale. Va fi necesar să examinezi și să explorezi amintiri și experiențe dificile care au determinat sau au avut de-a face cu mari suferințe din viața ta. Ți se va cere să-ți notezi unele lucruri, să împărtășești anumite experiențe cu alții, să dai toate cărțile pe față – obiceiuri, idei, țeluri, trăsături de caracter și amiciții – pentru a le putea cerceta în lumina și iubirea Domnului.

Cei 6 pași au ca scop îndepărtarea barierelor egoismului și ale sinelui care te împiedică să auzi și să experimentezi glasul lui Dumnezeu care-ți spune: „Sunt aici. Sunt cu tine. Nu ești singur/ă”. Cu cât auzim și simțim mai mult aceste cuvinte în adâncul ființei noastre, cu atât mai în siguranță ne vom simți în Dumnezeu, în noi înșine și în lume. Nu vom mai avea nevoie de strategii de autoconservare sau să ne satisfacem ego-ul, deoarece ne vom simți în siguranță și împliniți în Dumnezeu.

Acești pași ne ajută să re-stabilim o nouă și profundă relație cu Dumnezeu, o întoarcere deplină a inimilor noastre la Domnul. Altfel spus, acești pași au ca scop o convertire zilnică.

Matthew Breuninger