Mai apare şi în alte locuri acest simbol poate un pic enigmatic pentru unii dintre cititori: idee că dialogul dintre suveranul pontif şi matematician s-a configurat ca un fel de „Curte a Neamurilor personală” (…) Conţinutul volumului de faţă… are deja în spate un precedent în textul Dragă papă teolog, dragă matematician ateu (2013). Chiar dacă este în mod necesar simplificat şi contribuţiile celor doi interlocutori sunt neomogene din punct de vedere cantitativ, dialogul se încadrează în canonul „Curţii Neamurilor”, în cazul de faţă intersectându-se cele două limbaje şi cele două concepţii, cea ştiinţifică şi cea teologică.

Structura cărţii este una diptică, deşi cu tablouri diferite ca tipologie şi extensie. De fapt, primul este constituit din relatarea celor cinci întâlniri personale care au avut loc între cei doi protagonişti între 2013 şi 2018. Din motive concrete, cel care iese în evidenţă este Odifreddi, cel care relatează , drept care povestirile au un pronunţat caracter autobiografic.

Cel de-al doilea tablou al acestui diptic ideal este mai extins şi e prezintă un colocviu epistolar care are ca punct de plecare lectura de către Odifreddi a unuia dintre textele majore şi cele mai cunoscute ale teologului Ratzinger: „După ce am citit cartea Introducere în creştinism, am rămas impresionat şi am scris un comentariu sub forma unei scrisori deschise, Caro Papa, ti scrivo (2011)”. Răspunsul papei este unul detaliat şi reacţionează la această „scrisoare deschisă” printr-o „judecată mai degrabă contrastantă”. Analiza este punctuală, chiar dacă are un caracter general, şi se referă la dialectica dintre credinţa „ştiinţifică” profesată de matematician şi cea creştină, abordează teme cum ar fi evoluţia şi morala catolică, se opune ideii că teologia este literatură „ştiinţifico-fantastică”, se deschide către frumos şi către artă (…)

Corespondenţa profesorului creşte progresiv şi abordează un arc tematic atât de diferit încât devine aproape bulimic: în afară de Cristos, apar în scenă credinţa, istoria, moartea, raţiunea, infernul, monoteismul, pandemia şi multe altele, chiar şi un fel de autobiografie. Dimpotrivă, din motive externe lesne de înţeles, răspunsurile lui Benedict al XVI-lea devin din ce în ce mai rare; cu toate acestea, uneori cuprind intuiţii surprinzătoare.