Conform apărătorilor noii ideologii homosexuale, conştiinţa civilă, care odinioară vedea păcatul contra naturii drept abominabil, ar trebui în zilele noastre să îl recunoască drept un bine în sine, demn de ocrotire şi protecţie juridică. Legea, care altădată interzicea homosexualitatea, ar trebui, dimpotrivă, să o garanteze, pedepsindu-i pe cei care o refuză şi o combat în mod public.

Homosexualitatea, din această perspectivă, nu ar mai fi un viciu şi nici măcar o boală sau o deviaţie, ci o tendinţă omenească naturală care ar trebui favorizată şi garantată, fără alte întrebări suplimentare cu privire la moralitatea ei (…)

Culegerea de texte care urmează demonstrează că această condamnare a homosexualităţii din partea Bisericii, plecând de la primii părinţi şi învăţători ai Bisericii până în zilele noastre, este constantă şi fără echivoc. De-a lungul secolelor, această condamnare a fost asimilată şi tradusă în lege de dreptul european şi a pătruns în conştiinţa colectivă a creştinismului. Niciodată, sub nicio formă, Biserica nu a legitimat viciul homosexual. Mai puţin ca oricând, ea nu va putea să îi accepte în zilele noastre legalizarea, care constituie în sine un păcat şi mai mare decât practica privată a homosexualităţii.

Pr. dr. Emil Moraru