Fin cunoscător al psihicului uman, autorul își dă seama că în această realitate augmentată unde omul se spovedește pe Facebook în fața unei inteligențe artificiale în care datele despre Dumnezeu nu trebuie să depășească un terra, se simte o nevoie acută de pauză, de resetare. Iar această resetare nu poate veni decât prin revenirea la simplitate, la foșnetul paginilor Bibliei sau a meditațiilor despre Cuvântul lui Dumnezeu, la cuvinte simple care merg la inimă și care rămân acolo, nu se pierd în noianul de postări cu citate celebre de pe Instagram, pe care nimeni nu face efortul să le țină minte. Iar manualul suprem de dezvoltare personală nu poate fi altul decât Sfânta Scriptură, din paginile căreia s-a dezvoltat omul, prin căderi și îndreptări în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.
DEX-ul definește termenul „îndreptar” ca fiind o „colecție de norme, reguli și practici pentru un anumit domeniu; călăuză, ghid”. Spre deosebire de definiția din dicționar, în aceste pagini părintele Iacob Stolnicu își asumă parțial rolul de călăuză; prin împărtășirea experiențelor proprii trăite în misiunea de pastorație și interpretarea originală a unor evenimente istorice moderne în lumina cuvintelor din Sfânta Scriptură, în special din Vechiul Testament, autorul se întovărășește cu cititorul, merg împreună pe drumul devenirii umane, cum au mers cei doi discipoli spre Emaus, pentru ca, la sfârșitul drumului, după ce li s-a deschis ochii, să exclame la fel ca discipolii: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”.