În ceea ce privește titlul, opțiunea pentru „Imitarea” și nu pentru „imitația” sau „imitațiunea” – cum era împământenit până acum – este justificată de autorul acestei traduceri, părintele Adrian Măgdici, de rațiuni estetice și practice. În primul rând, în opinia sa (confirmată și de starea actuală a societății), cuvântul „imitație” sau „imitațiune” a ajuns să aibă un sens negativ, definind falsitatea, lipsa de originalitate. Or, chiar și în vremurile noastre, acest volum poate fi și este considerat nu doar original, dar și originar în domeniul dezvoltării personale. Din punct de vedere estetic, infinitivul lung al cuvântului „imitare” propune o abordare dinamică a cărții, așa cum de altfel trebuie să fie străduința continuă de a însuși modul de a fi al lui Isus Cristos.

Multitudinea izvoarelor și documentelor folosite au asigurat acestei noi traduceri o învigorare de formă și de fond, paradoxal fără a altera textul original; mesajul „prinde” orice cititor; limbajul este eliberat de unele tensiuni întâlnite în alte traduceri anterioare, astfel că devine accesibil și pentru omul de rând, dar și pentru studioși; arhaismul nu numai că subliniază și conservă sacralitatea cărții ci devine elementul inovator al unor timpuri căzute în desuetudine.

Nu în ultimul rând, numeroasele citate biblice prezentate în aceste pagini au fost corelate cu varianta în latină Vulgata a Bibliei, așa cum au fost scrise în textul original, iar trimiterile textuale concordă cu noua variantă a Bibliei catolice, publicată în 2020, astfel ca rezonanța timpurilor noastre cu permanența mesajului lui Dumnezeu să fie nu numai reînnoită, ci și fidelă, pentru că niciodată Creatorul nu-și va lăsa în urmă creația sa.