Consolata Bachmeyer, fiică spirituală a lui Mary Ward, fiind consacrată în Congregaţia pe care aceasta din urmă a înfiinţat-o, a fost ultima directoare a Şcolii de fete Pitar Moş din Bucureşti. S-a remarcat printr-o pregătire profesională de excepţie - a fost doctor în fizică şi chimie -, dar şi printr-o tărie cerută de provocările comunismului care se instaura: desfiinţarea şcolilor şi a mănăstirilor catolice, confiscarea bunurilor bisericeşti, izgonirea sau întemniţarea preoţilor, a călugărilor şi a călugăriţelor. Cel care ar fi trebuit să-i fie duşman - Petru Groza, prim-ministru al României comuniste - i-a devenit un ajutor pentru a putea salva 210 călugăriţe care au luat drumul exilului, din dorinţa de a rămâne fidele vocaţiei, chiar dacă acest lucru însemna părăsirea ţării. A rămas o amintire vie şi frumoasă pentru fostele eleve, dintre care unele mai sunt în viaţă, un far care le-a condus pe drumul greu într-o ţară comunistă, lipsită de valori şi dominată de teroare.
Într-o societate multiculturală, multinaţională, marcată de un pluralism religios, aceste femei sunt faruri care arată drumul bun spre comuniune, acceptare, apreciere, respect reciproc. Cele care le-au urmat exemplul au reuşit să facă lucruri mari oriunde au ajuns.
Nu doresc să teoretizez, ci mai curând să transmit un mesaj de speranţă pentru femeile care s-au pierdut în noaptea acestei lumi: fiecare dintre ele este iubită şi păzită ca lumina ochilor de Cel care le-a creat! Fiecare se poate întoarce în casa Tatălui fără teama de a fi judecată şi pedepsită, ci cu siguranţa că acest moment va fi unul de bucurie şi de sărbătoare. Demnitatea femeii care trăieşte în Adevăr străluceşte ca lumina, încălzind pe cei de aproape şi inspirând, călăuzind peste veacuri.