Educația este o chestiune de inițiere. Dacă vrei un exemplu despre insuficiența metodelor științifice în educație, gândește-te la situațiile în care ne confruntăm în mod inevitabil cu durerea, cu eșecul, cu o lovitură. Mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi se confruntă cu insuccesul, cu suferința, cu crucea. Este vorba despre chestiuni atât de reale, încât nimeni nu reușește să le eludeze, să le ocolească. Dar și mai reală este viața care ne așteaptă după moarte. Într-un anumit sens, este încă ușor să anesteziem crucea și răul, însă nu există încă un medicament produs de om care să ne permită accesul la viața fără sfârșit, la care ajungem prin moarte. O educație care nu reușește să ne îndrume pentru această trecere este o educație pentru moarte. La ce servește, prin urmare?