Îngerul păzitor își face apariția în mod vizibil în viața acesteia în adolescență, indicându-i destinul deosebit: „Nu uita, giuvaierele care împodobesc mireasa unui Rege răstignit nu pot fi decât spinii și crucea”. Pe tot parcursul drumul ei spiritual, un drum de purificare și de conformare la Mirele răstignit, îngerul păzitor îi este călăuză fraternă și afectuoasă, adesea foarte exigentă și fermă. Acesta o pregătește pentru „marele har” al stigmatelor prin care Gemma, la vârsta de douăzeci și unu de ani, participă la durerile Pătimirii lui Isus.
Citind scrierile Gemmei (Jurnalul, pasaje din Autobiografie, scrisori) și fragmente din colocviile extatice, rămânem uimiți de marea familiaritatea dintre tânără și îngerul păzitor. Gemma îl vede cu ochi trupești, se întreține cu el ca și cum i-ar fi fost prieten. Poate așadar să scrie: „Isus nu m-a lăsat deloc singură: i-a spus îngerului păzitor să stea mereu cu mine”. Iar îngerul a asigurat-o: „Eu îți voi fi călăuză sigură; îți voi fi tovarăș nedespărțit”.
Chiar și diavolul a avut de-a face cu experiența spirituală a Gemmei Galgani. Prezența sa chinuitoare, invazivă, obsesivă, pare uneori preponderentă față de slujirea îngerului păzitor. Domnul i-a îngăduit Satanei să se poarte cu Gemma ca și cu un alt Iov. Diavolul nu a putut înfrânge puternicul caracter spiritual al sfintei, dar nu a iertat iubirea stigmatizatei din Lucca pentru păcătoși și dăruirea ei, fără rezerve, pentru convertirea lor.
Viața extraordinară a Gemmei Galgani ne vorbește despre „adevăratul” înger, cel al revelației creștine: îngerul binelui, nu al bunăstării. Este un înger care apare ca martor sau vestitor al transcendenței care angajează. Un înger care irumpe ca mesager neașteptat și tulburător al supranaturalului. Un înger care stimulează angajarea, misiunea, convertirea. Exact ceea ce au fost îngerul păzitor și celelalte spirite cerești pentru sfânta Gemma Galgani. „Tânăra mistică vrea să ne reamintească prezența providențială a îngerului păzitor în orice împrejurare omenească și spirituală”.
Și noi avem, de asemenea, un înger însărcinat de același Părinte ceresc să ne păzească. Îngerul pășește alături de noi și ne ajută. Îngerul nostru păzitor are față de noi aceeași iubire pe care a avut-o îngerul Gemmei pentru tânăra stigmatizată; acesta „ne iubește la fel de mult”, poate chiar mai mult. Așa cum se iubește un prieten sărman în toate. Dacă i-am da posibilitatea să ne unească cu sine, am începe, într-adevăr, să trăim mai senini, mai împăcați.
Pe cerul din Lucca, ca și pe cerul de pretutindeni, se rotesc în zbor miriade de îngeri: atât de departe, atât de aproape.