Astfel, în cartea a șasea autorul vorbește despre exercitări ale sfintei iubiri în rugăciune, continuând subiectul rugăciunii și în cartea a șaptea, în care scrie despre unirea sufletului cu Dumnezeul sau, unire care se desăvârșește în rugăciune.
Cartea a opta prezintă iubirea din conformitate, prin care ne unim voința noastră celei a lui Dumnezeu, care ne este făcută cunoscută prin poruncile, sfaturile și inspirațiile sale.
Despre iubirea din supunere, prin care voința noastră se unește bunului-plac al lui Dumnezeu sfântul Francisc scrie în cartea a noua, iar în cartea a zecea se referă la cea mai mare dintre porunci, porunca de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de toate.
Cartea a unsprezecea ne propune gânduri cu privire la suprema autoritate pe care iubirea sacră o deține asupra tuturor virtuților, acțiunilor și perfecțiunilor sufletului.
Și întrucât orice teorie urmează a fi transpusă în practică, cartea a douăsprezecea, ultima din Tratatul Iubirii lui Dumnezeu, vine cu câteva sfaturi pentru progresul sufletului în sfânta iubire.
Prin acest Tratat al Iubirii lui Dumnezeu, sfântul Francisc de Sales dorește să ne conducă spre izvorul iubirii divine, amintindu-ne totodată că cunoașterea este începutul iubirii și că iubirea este o cunoaștere perfectă.
Cartea este adresată tuturor celor care vor să înțeleagă mai bine această iubire, dar și celor care vor să progreseze în viața spirituală, așa cum a făcut-o acest mare sfânt, care toată viața s-a străduit să recomande tuturor simțământul și rugăciunea iubitoare, iubirea activă a aproapelui, zelul acțiunii apostolice, practica tuturor virtuților, contemplația și acțiunea, din moment ce nu mai trăia el, ci Cristos era cel care îl însuflețea și trăia în el.
Laurentiu Turbuc