Primele cinci capitole (I-V) prezintă fundamentarea teologică a sacramentului. Atât studierea textelor scripturistice, cât şi incursiunea în istoria sacramentului Reconcilierii sunt de folos pentru cunoaşterea credinţei Bisericii cu privire la acest sacrament. Istoria, în definitiv, este un ajutor indispensabil pentru a cunoaşte adevăratul sens al cuvântului revelat, pentru că, astfel, se vede cum Biserica a înţeles şi a folosit această putere pe care i-a încredinţat-o Cristos. Incursiunea în istorie este cu atât mai necesară astăzi, când înţelegerea Scripturii devine tot mai dificilă din cauza diferitelor interpretări pe care le dă exegeza modernă.
În următoarele cinci capitole (VI-X) autorul evaluează, din perspectiva tradiţiei, elementele sacramentului Penitenţei, clarificând, de asemenea, multe din interpretările moderne, nu solid fundamentate, care întunecă înţelegerea sacramentului.
Lucrarea se termină cu un Vademecum pentru confesori asupra unor teme de morală referitoare la viaţa conjugală, document publicat de Consiliul Pontifical pentru Familie în anul 1997, în care accentuează necesitatea disponibilităţii preoţilor pentru ascultarea mărturisirilor, de care depind fericirea soţilor şi, de asemenea, în mare parte, seninătatea şi fericirea vieţii prezente: să fie pentru aceştia adevăraţi martori vii ai milostivirii lui Dumnezeu.
Acest tratat poate fi de folos atât seminariştilor şi preoţilor, cât şi credincioşilor laici, pentru a redescoperi în sacramentul Reconcilierii momentul cel mai înalt al întâlnirii cu Tatăl „bogat şi milostivire” şi de a avea siguranţa că el nu oboseşte niciodată de a-i ierta pe fiii săi rătăciţi. Laurenţiu Turbuc