O face fără să cadă într-o apologetică surdă, ci ancorându-se în Magisteriu și în izvoarele budiste și recurgând la observațiile unor psihologi, sociologi și chiar ale unor exponenți ai budismului ce pun în gardă în fața consumismului spiritual în care pare să alunece mindfulness-ul.
Această carte, în Italia are deja recenzii pozitive în diferite publicații. Cea mai favorabilă apreciere a fost exprimată de către Fabrice Hadjadj, într-o scrisoare trimisă autorului: "Cred că mindfulness-ul este legat de paradigma tehnocratică și de postmodernitate, fiind forma spirituală a acesteia; de aceea este important ca un adevărat contemplativ, un carmelitan, să poată surprinde cu precizie diferența dintre rugăciune și această conștientizare deplină, prea plină pentru a-i face loc altuia."

În anexă este inclusă Scrisoarea Orationis formas a Congregației pentru Doctrina Credinței către episcopii Bisericii Catolice privind anumite aspecte ale meditației creștine (13 octombrie 1989), pe care autorul o citează deseori și care rezumă învățătura Bisericii referitoare la diferitele forme de rugăciune, abordând și chestiunea adoptării de către creștini a unor metode orientale de meditație.
Iacopo Iadarola s-a născut în 1982, la Roma. După numeroase călătorii în Orient, experimentează o convertire la vârsta adultă și devine frate și apoi preot în ordinul Carmelitanilor Desculți.