Desigur, autorul s-a putut bucura şi de truda altora: studiile franciscane au făcut progrese enorme în ultimii treizeci de ani, mai ales în Italia, înfruntând sub diferite perspective, deseori cu o metodă critică perspicace şi riguroasă, relaţia lui Francisc cu creaturile. Mă gândesc, de exemplu, fără ca prin aceasta să intenţionez să-i nedreptăţesc pe mulţi alţii, la volumul pe care Alfonso Marini l-a dedicat relaţiei lui Francisc cu creaţia şi cu animalele. Totuşi, lucrarea prezentă se deosebeşte prin deplinătatea şi vastitatea cercetării, restituind un cadru organic ce cuprinde, în complexitatea sa, raportul Sfântului cu toate creaturile, pe care Francisc le invita continuu la lauda lui Dumnezeu. Din aceasta derivă şi marea utilitate a acestei cărţi, care pune la dispoziţia unui cerc vast de cititori o masă enormă de informaţii. Chiar şi publicul nespecialist intră imediat în contact direct cu sursele, percepându-le caracterul nemijlocit, intensitatea şi puterea expresivă, ajutat astfel să transpună şi mesajul: cititorul va putea, aşadar, nu doar să avanseze în cunoaşterea Sfântului din Assisi, ci să pătrundă mai profund în experienţa sa spirituală, şi să-i asimileze, poate, idealul şi convingerile. De aceea, îmi doresc ca truda Mons. Gioia să fie răsplătită în mod abundent, nu doar printr-o răspândire adecvată a acestei ultime sale opere, ci şi de roadele spirituale pe care ea le va putea produce în sufletul celor care o vor citi. Felice Accrocca